V

Bine vorba nu sfârșea,

Din râu iată că ieșea

Zimbrul aprig ca un zmeu,

Cu lungi coame ca de leu,

Și cu coarne oțelite,

Și cu aripi la copite.

Fiara cruntă și turbată

Pleca fruntea lui cea lată

Și sărind, mugind, da zor

Peste mândrul vânător.

Iară Dragoș s-ațintea

Și, cel zimbru cum venea,

Ghioaga-n frunte-i arunca,

Fruntea-n două-i despica!

Apoi capul îi tăia,

Într-o lance îl punea

Și pleca în veselie

Pe frumoasa lui moșie,

De păgâni să o ferească

Și ca domn să o domnească!

Share on Twitter Share on Facebook