Share on Twitter Share on Facebook

Floarea oceanului

Pe vîrful aprig acestor maluri

O floare mică a răsărit,

Și între ceruri, și între valuri

E clătinată de vînt cumplit.

Naltă e stînca, marea-i adîncă !

Spumegă valul jos clocotind;

Dar floricica sus, de pe stîncă,

Zîmbește vesel, la cer privind.

În zadar vîntul vrea să o zboare

Ca s-o arunce cruntului val;

Ea își deschide inima-n soare

Și-nveselește aprigul mal.

Astfel, iubită, în a mea viață,

Scump suveniru-ți e neclintit;

Și-n veci revarsă al lui dulceață

În al meu suflet mult fericit !

Fie talazuri în astă lume !

El pe deasupra zboară voios

Și se îngînă cu al tău nume

Ca floarea mică cu-al ei miros.

Biariț, 1853