Share on Twitter Share on Facebook

La Magenta

E noapte! Magenta în umbră dispare

Cu ranele sale, cu zgomotu-i mare

De tunuri, de oaste, de cai zburdători,

Ce-n tropot pe strade trec nechezători.

Pe-o piață întinsă, sub vălul de noapte,

Mii gemete surde, mii jalnice șoapte

Se-nalță din pepturi de oameni răniți

Ce zac pe-ntunerec, perduți, grămădiți.

Unii, tineri încă, mor cu jale-amară,

Chemându-și părinții, plângând după țară.

Alții, în tăcere, cuprinși de fiori,

Așteaptă căldura luminei din zori.

Și însă!... de-asupra durerilor grele

Străluce-o frumoasă ninsoare de stele,

Ș-o pasăre dulce se-ngână duios

Cu al agoniei suspin dureros!

Viață pentru viață! când ești în junie,

Demn e la războaie s-arăți vitejie!

Moarte pentru moarte! plăcut e să mori

În dalba cântare de privighetori,

Și pe câmpul luptei să ai de făclie

O lampă cerească, o stea argintie!

Magenta. — 1859.