MAGHIARUL

Moțule,

Măi hoțule!

Nu tot trage-n carne vie

Și mai trage-n cea pustie.

Nu tot bate-n pieptul meu

Că-i păcat de Dumnezeu!

ROMÂNUL

Puiule,

Secuiule!

Ce cați tu la noi în munte?

Lance-n coaste, bardă-n frunte,

Ori un plumb vrăjit în piept,

Să te duci în rai de-a drept?

MAGHIARUL

Moțule,

Măi hoțule!

Tu ești tare, eu sunt tare;

Bun e Dumnezeu și mare!

De te-aș prinde-n mâna mea,

Zile tu n-ai mai avea.

ROMÂNUL

Puiule,

Secuiule!

Eu sunt tare, tu ești tare,

Dar ți-e lauda prea mare!

De-alde tine, fătul meu,

Mulți viteji ucis-am eu.

MAGHIARUL

Moțule,

Măi hoțule!

Sai din munte, dă-te-n vale,

Ca să-mi mai scurtezi din cale.

În cea vale de-ai sălta,

Vai ș-amar de viața ta!

ROMÂNUL

Puiule,

Secuiule!

Nici eu să robesc la tine,

Nici tu să robești la mine.

Vrei, nu vrei dintr-un cuvânt?

Că te sting de pe pământ!

MAGHIARUL

Moțule,

Măi hoțule!

Tu n-ai nume, tu n-ai țară,

Asta-i patria maghiară.

Tu se cade să-mi robești,

Căci tu om încă nu ești.

ROMÂNUL

Puiule,

Secuiule,

Na! te du pe ceea lume

Ca să afli de-al meu nume.

Spuie-ți morții din mormânt

De sunt om sau de nu sunt!