SCENA VIII

LEONAȘ, DOCHIȚA

LEONAȘ: Ha, ha, ha! bietul ispravnic!… am să-l bag în friguri.

DOCHIȚA: Da ce?… poate tot d-ta l-ai spăriat și în pădure?

LEONAȘ: Tot… cînd m-am depărtat de aici cu moș Corbu, mai dinioare, l-am întîlnit pe potică și… ha, ha, ha… l-oi învăța eu să ne alunge cu potera ca pe niște hoți.

DOCHIȚA: D-apoi nu știi?… el zice c-ai furat din sămișie mii de mii de lei?

LEONAȘ: Eu? O nebunit ghiuju…

DOCHIȚA: Așa mi s-o părut și mie… Îi lipsește o doagă…

LEONAȘ: Lasă-l dracului… spune-mi de Anica… unde-i? ce face?

DOCHIȚA (arată casa ei): Aici. Am schimbat-o în straie de-a noastre și cînd ai videa-o… parcă-i o porumbiță…

LEONAȘ: Du-te degrabă de-o adă aici.

DOCHIȚA: Da bine… nu te temi de jandarmi c-o vor găsi?

LEONAȘ: Nu… mă găsam pe stînca Șoimilor, cînd am zărit jandarmii pe plai hăituind poticele. Am lăsat pe moș Corbu ca să-i înșele să-mi peardă urma și eu am alergat degrabă aici să ieu pe Anica și să fugim…

DOCHIȚA: Dumnezeu să v-agiute!… (Deschizînd ușa casei.) Cuconiță, cuconiță, vină degrabă afară!