SCENA X

CORBU, BUJOR. JANDARMI și, pe urmă, ISPRA VNICUL

(Jandarmii aduc pe moș Corbu între puști.)

CORBU: Da dați-mi bună pace, oameni buni, ci n-am făcut nimic.

BUJOR: Marș înainte… și nu crîcni…

CORBU: D-apoi bine, Bujoraș dragă, nu mă cunoșt?… moș Corbu…

BUJOR: Cînd îi la slujbă, nu cunosc pe nime.

(Vin în scenă.)

CORBU: Apoi dă, nu-s păcate aiste? nu-s belele pe capu omului? Ce-am făcut?…

BUJOR: Ce-ai făcut? Hoț bătrîn! Ne-ai purtat cu minciuni pe toate poticile.

CORBU: Iaca vorbă!… da nu m-ați luat d-voastră din mijlocul drumului, ca să vă fiu călăuz prin codri?

BUJOR: Așa… și cînd noi vroiam să facem hoisa, ne sfătuiai să luăm ceala, pentru ca să nu putem da de urma tâlharilor care o furat banii sămișiei…

CORBU: Haida… eu?… da ce am eu a împărți cu tâlharii?

BUJOR: Mai știi ce?… poate că banii cei furați?

CORBU: Ian ascultă, măi băiete… nu mai zice una ca asta, că, pe bătrînețele mele!… cît ești de jandar, îți stric cimpoiul de cap… auzi?… un copil de ieri să mă batjocorească de la ochi!…

BUJOR (cătră jandarmi): Țineți-l bine, să nu scape șoldanul…

CORBU: Sărmane cărăbuș, pe ce mîni încăpuși!… am ajuns chiar liude pintre călărași.