SCENA VII

TARSIȚA

(recitativ)

Ah! iată-mă-s în fine pe pragul fericirei,

Unde m-așteapt-averea și îngerul iubirei!

Nastasi Bursuflescu supus se-nchină mie

Și cere să mă scape de trista văduviei

De-acum în avere,

În dulce plăcere

Am să viețuiesc,

De astăzi aice,

Stăpînă ferice

Eu am să domnesc.

Cădeți, voi, negre haine de doliu și jale!

Periți, voi, gânduri triste, din vesela mea cale!

Nastasi Bursuflescu pe frunte-amantei sale

Va pune o cunună de flori de portocale.

Ah! inima-mi saltă

Și mintea-mi s-exaltă

Cuprinse de-amor,

Mă simt sprintioară,

Ca orișice zboară,

Ca flutur ușor.

Căci eu în avere

Și-n dulce plăcere

Știu c-am să trăiesc.

De-acum eu aice

Stăpînă ferice

Am să-mpărățesc!