TARSIȚA, BURSUFLESCU (in toaletă esagerată), LUNCEANU
BURSUFLESCU (vine alergînd și se oprește la mijlocul scenei): Ah! doamna mea! Ce fericire!… Dați-mi voie! (Declamă:)
Dup-o lungă așteptare chiar de astăzi dimineață,
Te văd, zînă prea frumoasă, c-ai intrat ici…
HARȚĂ (după gard, strigă): La coteață!…
TARSIȚA: La coteață!
BURSUFLESCU: Nu băgați de seamă… Harță răzășul își adună rudele… Dați-mi voie! (Declamă:)
Inima-mi se-nflăcărează, cînd privesc a voastră față.
Universul în mirare vă proclamă…
HARȚĂ (după gard, strigă): Hale, rață!
TARSIȚA: Rață!
BURSUFLESCU: Ucigă-l crucea de răzăș!… Nu vă potriviți, doamna mea!
TARSIȚA: Da bine, ce însemnează?
BURSUFLESCU: Harță se ceartă cu rățoiul cel pestriț… D-le primar, ai adus registrul de căsătorie?
LUNCEANU: Ba nu, domnule.
BURSUFLESCU: Binevoiește, te rog, a-l aduce îndată, ca să îndeplinim formalitățile…
LUNCEANU: Prea bine, mă duc și mă întorc îndată cu el. (Iese prin dreapta.)