SCENA X

BURSUFLESCU și HARȚĂ

HARȚĂ: Aud, domnule.

BURSUFLESCU: Vină-ncoace… ascultă: mi-ai cerut cinci mii de lei pe peticul tău de răzășie… Fie!… îți dau cinci mii, numai să te duci dracului pomană.

HARȚĂ: Cinci mii?… opt mii vrei să zici, d-le?

BURSUFLESCU: Cum opt mii? Dar n-ai spus tu mai dinioare că vrei cinci?… Cinci! (Îi dă tifla.)

HARȚĂ: Degeaba îmi dai tifla, domnule, că mai gios. de opt mii, nici o para frîntă.

BURSUFLESCU (în parte): Ce l-aș ciomăgi! (Tare.) Măi Hărțușorule, fii om de omenie.

HARȚĂ: Chiar de m-ai săruta, domnule, nu pot… moșioara mea de baștină, cu perjerie…

BURSUFLESCU: Nu vrei?

HARȚĂ: Nu.

BURSUFLESCU: Ghidi, hoț șiret!… Ai înțeles că am. nevoie să mă dezbăr de vecinătatea ta…

HARȚĂ (făcînd că se mînie): Să te dizbări? dar ce sînt eu, boală?

BURSUFLESCU: Vătămătură!…

HARȚĂ: Dacă-i așa treaba, nu vînd… sluga d-tale. (Vre să iasă.)

BURSUFLESCU: Ei! lasă. Harță, c-am glumit… Nu tesupăra… (În parte.) Să videți că o să fiu silit a-i face și curte acum.

HARȚĂ (în parte): Vine drăguș la căuș.

BURSUFLESCU: Șepte mii ai zis?

HARȚĂ: Ba… Opt și cinci sute.

BURSUFLESCU: Hai!… ți-i dau… adă mîna-ncoaci… Noroc să deie Dumnezeu!… dar să peri îndată, de lîngă grădina mea… Auzi? (în parte.) M-am. calicit!

HARȚĂ (în parte): Păcat că nu l-am opintit mai sus. cu tîrgu.