SCENA XI

BURSUFLESCU, HARȚĂ, LUNCEANU

LUNCEANU: D-le Bursuflescu… iată registrul… cînd îi pofti…

BURSUFLESCU: Mai pe urmă, mai pe urmă, d-le primar. Acum fă bine de te-ntoarce la cancelarie ca să-mi redigi un act de vînzare a răzășiei lui Harță, în preț de 8500 lei, și cu condiție să mi-o deie îndată în stăpînire.

LUNCEANU: Prea bine, domnule… să-ți fie cu noroc. (Iesă.)

BURSUFLESCU: Foarte-ți mulțămesc… scump noroc!

HARȚĂ (în parte): Puteam să-l sui pănă la zece mii.

BURSUFLESCU (în parte): Merg sâ duc veste bună Tarsițăi, ca s-o împac. Și de acum zîna-i a mea!… Am scăpat de Harță!

BURSUFLESCU

Bade Harță, stăi pe loc,

Eu mă-ntorc aici cu bani.

HARȚĂ

Hai! să-ți fie cu noroc,

Să trăiești întru mulți ani.

BURSUFLESCU

Noroc! însă scump mă ține

Titlul de proprietar.

HARȚĂ

Scump, însă ia seama bine

C-ai ajuns a fi perjar.

(Împreună.)

BURSUFLESCU

(în parte)

Ghidi, hoț șiret,

Bun de ciomăgit!

Răzășia lui,

Zău, m-a calicit.

(Iese prin fund.)

HARȚĂ

(în parte)

Ama! cap de cuc!

Bine l-am sucit;

Și ca pe un năuc

Ți l-am învîrtit.

(Se aude în dreapta glasul Măriucăi.)

HARȚĂ: Iaca Măriuca!… Se întoarce de la izvoare cu pînza… Veselă păsăruică!… Am s-o pun în cușcă; dar păn-atunci hai să scutur de colb ispisoacele răzășiei. (Iese pe portiță zicînd:) 8500 lei un petec!… (Bufnește de rîs.)