Măriuca-i româncuță

Toți flăcăilor drăguță,

Ea se scoală dimineața

Și-n izvor își scaldă fața,

Apoi pune la cosițe

Două flori de garofițe

Și la sînu-i busuioc,

Să dea inimilor foc.

Iarna toarce la fuioare,

Țese firu-n țesătoare,

Apoi vara-n foc de soare

Bate pînza la izvoare.

Și cu dînsa fata-și coasă

Cămeșuică de mireasă,

C-a s-o poarte cu noroc,

Să dea inimilor foc.