SCENA XIII

MĂRIUCA, BURSUFLESCU (vine alergînd, se împedică)

BURSUFLESCU: Ce-i asta?

MĂRIUCA: Nu călca pînza… nu călca.

BURSUFLESCU: Da ce-i asta?

MĂRIUCA: Nu călca, domnule… că acu am spălat-o.

BURSUFLESCU: Da cine ți-a dat voie să-ți întinzi pînza aici?

MĂRIUCA: Iaca vorbă!… Aici am uscat totdeauna… și an, și anțărț.

BURSUFLESCU: Ce anțărț?… Nu știi tu că acum eu sînt stăpîn aici?

MĂRIUCA: Ș-apoi?

BURSUFLESCU: Apoi cum îndrăznești pe pămîntul meu?…

MĂRIUCA: Iaca… ai vorbit de te-ai pripit… Doar n-am să-ți mănînc pămîntul…

BURSUFLESCU: Aud? încă te și obrăznicești?… Na pînză, dacă-i așa. (Calcă pe pînză.)

MĂRIUCA: Nu călca, nu călca!

BURSUFLESCU (tropăind pe pînză): Na, na, na!

MĂRIUCA: Ian vezi-l, bată-l crucea nebun!… Vai, mînca-te-ar cioarele… (Trage de capătul pînzei.)

BURSUFLESCU (căzînd): Valeu! m-am stîlcit!

MĂRIUCA (furioasă, plîngînd): Auzi, să-și facă el rîs de lucrul meu!… (Înfășură cu pînza pe Bursuflescu, care cearcă în zadar a să scula.) Ian să te satur eu de gioc pe pînzele fetelor…

BURSUFLESCU: Șezi, fa!

MĂRIUCA: Ba nu, mangositule… am să te înfăș ca pe plozi.

BURSUFLESCU: Fa, nebuno, mă înăduși…

MĂRIUCA (plîngînd tare): Înăduși-te-ar ielile, hăihuiule!