SCENA XIV

BURSUFLESCU, MĂRIUCA, HARȚĂ

HARȚĂ: Da ce este aici?… Ce plîngi, Măriucă?

MĂRIUCA: Cum n-oi plînge, bădică, dacă vine bazaochiul ista de-mi tăvălește pînza cu picioarele lui… gioacă pe dînsa ca un curcan șuierat.

BURSUFLESCU (sculîndu-se): Ei! lasă, fa, că te-oi drege eu.

MĂRIUCA (adunîndu-și valul): Ba-i drege tu. pe cine ai mai dres, stropșitule… Iaca, iar trebuie să clătesc valu la fîntînă.

HARȚĂ: Lasă-l dracului, Măriucă…

BURSUFLESCU: Pe mine?

HARȚĂ: Ba valu… N-ai noroc azi, dragă.

MĂRIUCA: Așa se vede, bădică… Dacă-i lumea plină de sturluibați… (Se duce de se pune pe laiță și așează pînza-n val.)

BURSUFLESCU: Ce fată-i asta, bade Harță?

HARȚĂ: O biată orfană crescută de mine.

BURSUFLESCU: Ră creștere i-ai dat… Auzi, să mă înfeșe la vîrsta mea!

HARȚĂ: Nu te mai potrivi, domniile… Adus-ai banii?

BURSUFLESCU: Prețul răzășiei?… Cum nu!… Iată 500 lei în capăt.

HARȚĂ: 500 și opt mii?…

BURSUFLESCU: Care 8000? Unde a fost vorba de 8000? (Scoate un cuțitaș țărănesc din buzunar.)

HARȚĂ: Ha, ha, ha… Glumeț mai ești, domnule?

BURSUFLESCU (jucîndu-se cu cuțitașul): Așa-s eu, bade Harță.

HARȚĂ: Iaca cosorul meu! Unde l-ai găsit, domnule?

BURSUFLESCU: Ce?

HARȚĂ: Cosorul meu, ista… (Arată cuțitașul.)

BURSUFLESCU: Îi al d-tale? Ești sigur?

HARȚĂ: Cum nu?… Tot satul îl știe.

BURSUFLESCU: Unde l-am găsit?… (Schimbindu-și tonul.) A! hoțule! sari noaptea peste gardul viei ca să-mi furi poama?

MĂRIUCA (în parte): Ce zice?

HARȚĂ: Eu?

BURSUFLESCU: Tu, tu… Cine altul?

HARȚĂ: Da să n-am parte…

BURSUFLESCU: Taci, minciunosule… Chiar acum a venit vierul și mi s-a jăluit că în toate nopțile îi fură, nu știe cine, poame cu cofele… Tu ești furul…

HARȚĂ: Pușche pe limbă-ți, domnule.

BURSUFLESCU: Tu… Căci vierul ți-a găsit cuțitașul la piciorul unui butuc.

MĂRIUCA (în parte): Vai de mine, ce poznă am făcut!

HARȚĂ: Domnule…

BURSUFLESCU: Taci din gură, potlogariule… Te-oi învăța eu să te anini de proprietatea altuia, am să te duc în Criminal.

HARȚĂ (spăriet): Pe mine, în Cri…

MĂRIUCA (cu mirare, în parte): minal?

HARȚĂ: Să nu faci un păcat ca aista, cucoane, că, zău, nu-s vinovat.

BURSUFLESCU (arătînd cuțitașul): Iată dovada care te osîndește.

HARȚĂ (plecînd capul): Am pățit-o!

BURSUFLESCU (în parte): L-am umplut de spăriet… minunat!

HARȚĂ: Și bine, cucoane, nu-i chip de tocmală?

BURSUFLESCU: Ba este unul, dacă. n-ai fi îndărătnic.

HARȚĂ: Care?

BURSUFLESCU: Îmi dai răzășia cu 500 de lei?

HARȚĂ: Ți-o dau, numai adâ cuțitașul. (Întinde mîna.)

BURSUFLESCU: Ba nu, măi badeo; să facem hîrtiile mai întîi… (În parte.) Îl țîn la mînă.

HARȚĂ (în parte): Ciocoiul dracului!

MĂRIUCA (în parte): Cum să-l scap pe bietul bădică?