MĂRIUCA, BURSUFLESCU, HARȚĂ, LUNCEANU
LUNCEANU: Iaca actul de vînzare, domnule Bursuflescu… e gata.
BURSUFLESCU: Trebuie schimbat, dragă Luncene.
LUNCEANU: Iar!
BURSUFLESCU: Badea Harță, care-i crcștin cu frica lui Dumnezeu, a avut mustrare de cuget și mi-a lăsat răzășia lui cu 500 de lei… pe cît face… Nu-i așa, jupîne Harță?
HARȚĂ (obosit): O fi. (În parte.) Mă ia și în trii parale, ciocoiul.
BURSUFLESCU: Mergi, primărașule, de prefă actul, te rog.
LUNCEANU: Bucuros.
BURSUFLESCU: Sau mai bine, hai cu mine, ca sâ ți-l dictez eu însumi într-un stil mai poetic. Să ne videm sănătoși, cumătre Harță… (În parte.) L-am pus în cofă pe răzăș. (Iese prin fund împreună cu Lunceanu.)