SCENA XVI

HARȚĂ și MĂRIUCA

HARȚĂ: Mi-o întors șurubu… ba încă bine. N-am ce zice.

MĂRIUCA (în parte): Bietu bădică!… cît e de mâhnit!

HARȚĂ: Da cine dracu s-o dus în via lui cu cosoru meu?

MĂRIUCA (apropiindu-se): Eu, bădică…

HARȚĂ: Tu?

MĂRIUCA: Eu!… de-oi ști că mă-i da pe ușă afară, ți-oi spune tot… De cîte ori treceam pe lîngă via boierească, poama-mi făcea cu ochiul; ș-așa, nu mai tîrziu decît astă-noapte, m-o împins păcatu de-am sărit gardu, și cum tăiam struguri cu cosorul d-tale, m-o spăriet un cîne ș-am scăpat cosorul în vie. Aista-i tot adevărul. Dar de-oi mai sări eu garduri de azi înainte, să rămîn fată mare. Eu ți-am făcut șotia, bădică; eu sînt greșită… Na, bate-mă… bate-mă… Nu mă bați?

HARȚĂ: Drace-mpelițat!… Nu te-am bătut cînd erai mică, și tocmai acum oi să te bat?

MĂRIUCA (uimită): Alei! bădică… ești bun ca sînul mamei.

MĂRIUCA

Bădiță dragă, îți sînt greșită;

Cu a mea faptă te-am întristat ;

Tu cu blîndeță nemărginită

Îmi zîmbești dulce și m-ai iertat!

HARȚĂ

Dar, Măriucă, tu ești greșită,

Cu a ta faptă m-ai întristat,

Însă, copilă, îmi ești iubită

Și chiar din suflet eu te-am iertat.

(Împreună.)

MĂRIUCA

Bădiță dragă etc.

HARȚĂ

Dar, Măriucă etc.

MĂRIUCA (ștergîndu-și ochii): Iaca iar îmi vine să plîng.

HARȚĂ: Nu te măhni, copilă hăi, că doar nu mi-ai vrut răul cînd ai luat un strugur de poamă. Slavă Domnului! în țara noastră cel ce are dă cu mulțămire celui ce n-are! Trebuie să fie cineva un frige-linte ca d-nu Bursuflescu, pentru ca să facă gură pentru un strugur.

MĂRIUCA: O Doamne, cînd i s-ar părăgini via.

HARȚĂ: L-aș face eu să-i ducă dorii, dacă n-ar avea cosoru meu la mînă.

MĂRIUCA: Numai atîta trebuie?… Lasă pe mine că ți-l scot eu de la dînsu.

HARȚĂ: Cum?

MĂRIUCA: Îi vide… Iaca vine cucoana cea văduvă, care ședea cu săptămînele la cucoana Săftica, păn-a nu scăpăta biata bătrînă. Mă rog, adevărat e, bădică, că se mărită cu Bursuflescu?

HARȚĂ: Așa se vorbește.

MĂRIUCA: Dacă-i așa, fugi degrabă și mă lasă singură cu ea.

HARȚĂ: Da ce ai de gînd să faci?

MĂRIUCA: Să te scap de nevoie… Fugi iute. (Harfă iese pe portiță, împins de spate de Măriuca.)