SCENA IX

FLORICA, MARIN, ANICA și, pe urmă, GHIȚĂ

FLORICA: Ce te-ai apucat, mojicule, de sai așa dinaintea mea?

MARIN (în parte, jucînd mereu): Cui oare grăiește?

FLORICA: Ian privește-l cum țopăiește! (Mergînd înaintea Anicăi.) Verișoară dragă, nu cumva l-a lovit strechea pe grădinarul d-tale?

ANICA: Marine!… Marine…

MARIN (oprindu-se): Aud?… (În parte.) Valeu! cuconița!…

ANICA: Du-te de vezi dacă-i pusă masa în odăile verișoarei…

MARIN: Unde?… colea-n stînga?

FLORICA: Da, dă, mișcă-te azi, degeratule! că mi s-au lungit urechile de foame.

MARIN: Iaca mă mișc, cucoană Pisică… (în parte.) Iar s-a cuconit Florica. (Întră in pavilionul din stîngă.)

(Ghiță întră prin fund.)

ANICA (în parte, zărind pe Ghiță): Iaca și Făt-Frumosu nostru!… Cum am să-l rîd acuș…

GHIȚĂ: Ale mele complimente, scumpă verișoară.

FLORICA: Da vino azi, monșerică, că mă usuc de urît în lipsa matale.

ANICA: Bine zice verișoara… De ce nu șezi lîngă… soția dumitale… care te iubește atît de mult!…

GHIȚĂ: Mă iertați, vă rog, dacă am lipsit. Am fost să privesc hora din sat. (în parte.) M-am pus la cale cu slujnica. (Marin iese din pavilion.)

MARIN: Cuconiță… bucatele-s pe masă. Anica (cătră Ghiță și Florica): Poftim.

GHIȚĂ (apropiindu-se de Anica și dîndu-i brațul): Iubită verișoară, ți-am greșit ca un nebun mai dinioarea… Dă-mi voie, te rog, să viu mai tîrziu la d-ta, ca să mă tălmăcesc.

ANICA: Nu cere trebuința, verișorule.

MARIN (apropiindu-se pe furiș de Florica, ii zice încet): Florico, ți-am văzut odăile, cole… (Arată în stîngă.)

FLORICA (încet lui Marin): Să vii după ce ne vom scula de la masă… (Tare.) Da deschide ușa, bre omule… măi, că încă așa lighioaie n-am văzut. Verișoară… să am pardon… (întră in pavilion.)

GHIȚĂ (mergînd cu Anica spre pavilion): Dragă verișoară, dacă m-ai cunoaște mai de aproape, n-ai avea nici o îndoială asupră-mi… crede…

ANICA: Eu să am îndoială… nicidecum, vere Ghiță.

GHIȚĂ: Ei, apoi, făgăduiește-mi că mă-i primi mai tîrziu în pavilionul matale!

ANICA: Vom videa mai pe urmă.

FLORICA (arătîndu-se la ușă, cu gura plină): Ian lăsați vorba că se răcește borșul…

(Ghiță și Anica întră in pavilionul din stîngă.)

MARIN (singur): Mă…ă…ă!… că mari pozne o fost să mai văd pe lumea asta!… Florica șede la masă cu boierii și eu postesc la ușă!… ș-apoi vezi mă rog cum știe să se prefacă, de mă ia de ochi și mă sucește ca pe un fus!… Macar! dă, dacă o fost fată în curte!… ce să mă mai mir… Da ian să videm ce mai fac înuntru?… (Caută pintre ușă.) Mănîncă Florica sănătos… și bea, da bea…