SCENA XI

ANICA, GHIȚĂ, FLORICA

ANICA (ieșind din pavilion): Cu seara bună, verișoară… Vă las… că, la țară, noi ne culcăm de cu vreme… Noapte bună. (Închide ușa pe dinafară cu cheia.)

GHIȚĂ (dinintru): Verișoară, da ce faci?

ANICA: Vă închid în cușcă ca pe niște porumbași… să nu zburați la noapte.

GHIȚĂ: Ian lasă șaga, verișoară.

ANICA: Noapte bună… Ha, ha, ha… vere Ghiță, te-ai prins singur în capcană!… A! te însori d-ta cu nevestele grădinarilor?… Te învoiește de-acum cu Marin…

FLORICA (dinîntru): Ha, ha, ha! cuconașule, cînd te-ai videa în oglindă, ai bufni de rîs… tare ești mucalit! Ha, ha, ha… Ce face?… Ba să nu te apropii, că te botez cu vin de Cotnari.

GHIȚĂ: Așa?… ian așteaptă…

ANICA (în parte, mergind spre pavilionul din dreapta): S-a întărtat vărul Ghiță… Cînd ar ști Marin, mare haz aș mai face… (Întră in pavilionul din dreapta.)

(Se aude în pavilionul din stînga vuiet de alergături, de scaune și de pahare stricate.)

GHIȚĂ: De-i scăpa de mine, vina mea să fie.

FLORICA: Ba, zău?… (Iese în balcon.) Ian ascultă, șezi binișor că sar în grădină. (Se pleacă pe gratiile balconului.)

GHIȚĂ (ieșind în balcon): Parcă eu sînt nebun să te las. (Vre s-o ieie în brațe.) (Se aude Marin cîntînd doina.)

FLORICA: Auzi?… Vine Marin… de nu te-i astîmpăra, strig foc!

(Se face noapte.)