SCENA XII

FLORICA și GHIȚĂ (în balcon), MARIN

MARIN (în parte):. Florica mi-a zis pe sub apărătoare, ca să viu la ea după ce s-or scula de la masă… Iată-mă-s… Halal de tine, Marine. (Merge de bate la ușa din stînga.) Florico… Florico?…

FLORICA (lui Ghiță): Țist…

MARIN: Florico… deschide că ți-o venit bărbatul… Florico?… ți-o venit sufletul… Ce, Doamne, iartă-mă, de nu răspunde?… Florico!… Se vede că o adormit!… Ei, apoi ce fac eu acum? Ha!… Mări să fac și eu ca cuconu Măgdian… Amandea la scară. (Merge de ia scara și o apropie de balconul din stînga.)

FLORICA: Ce vrea să facă?

GHIȚĂ: Știu eu?

FLORICA: Valeu!… Aduce scara!… Așa-i c-am pățit-o?

GHIȚĂ: Nu te teme, că vom scăpa amîndoi.

FLORICA: Cum?

GHIȚĂ: Nu-ți pasă… Du-te de te culcă și fă-te că dormi.

FLORICA: Să horăiesc?

GHIȚĂ: Cît șepte.

FLORICA (ieșind din balcon): M-am dus.

MARIN: Biata Florica!… A fi apucat-o somnul, gîndind la mine. Am s-o spariu prin somn… Hai, Marine, și Doamne-ajută.

(În vreme ce Marin se suie pe o parte a scării, Ghiță se coboară pe ceealaltă parte.)

GHIȚĂ (în parte): Unul cînd se suie, altul se coboară. Parcă ne jucăm de-a scara mîței. (Sare jos.)

MARIN (suindu-se în balcon): Halal de tine, Marine! (Întră înintru.)