Pe zidul din Alhambra lucește-n răsărit

Un chioșc în filigrană de marmură-aurie,

Cu stâlpi și arabescuri de jur împodobit,

Prin care se-ntrevede nălțimea azurie.

Acolo se arată, când ziua-i spre apus,

Frumoasa Linda-Raia, regina de Grenada;

Și maurii din Vega se jură că pe sus

Se plimbă o hurie lucindă ca zăpada

Minune admirată de Mauri și Creștini,

Ea vine-n chioșc alene, privește prin zăbrele,

Și-i place să arunce a rodiei rubini,

Pe care-i prind în spațiu voioase păsărele.

Dar iată că șiragul de alb mărgăritar

Alunecă pe brațu-i și cade-n fund de vale.

Don Pedro de Castilia, trecând, îl ia în dar,

Zâmbește la regină și pasă mândru-n cale!