Pe coastele Calabrei vaporu-naintează

În unda luminoasă ce noaptea fosforează;

El tae-o brazdă lungă pe-al mării plai senin.

Și luna, vas de aur, plutește-n ceruri lin.

În dreapta, pe-ntuneric, se ´nalț-un negru munte,

Vulcanul bătrân Etna cu lava stinsă-n frunte;

Sehastru ce cunoaște al globului mister.

El pare că din sânu-i asvârle stelele-n cer.

În stânga e Carybda sălbatică, stâncie,

Din zare se întinde o punte argintie,

Pe care se îndreaptă vaporul legănat,

Ce calcă orizonul cu stele semănat.

Dorm valurile mării sub atmosfera caldă,

În baie azurie Sicilia se scaldă;

Și-n umbră călătorul, țintind ochii spre mal,

Aspiră-al Siracusei parfum oriental.