Plăcută, simtitoare, în toate grațioasă,

Ești dulce ca seninul de zi primăvăroasă,

Și ochiul ce oglindă cu drag ființa ta

Nimic în astă lume nu-l poate întrista.

Tot sufletul ferice s-apropie de tine,

Ca de-o sperare vie, ca de un ceresc bine

Și nu mai vrea să zboare simțind că a găsit

În sufletul tău gingaș un frățior iubit.

Ai farmecul puternic ce-aprince-n omenire

Avântul de mari fapte, dorinți de nemurire.

Tu poți să dai c-un zâmbet, cu-n singur sărutat,

O patrie iubită la tristul exilat.

Oricine te zărește e mulțumit de viață

Că-ți răde veselia ș-amorul dulce-n față.

Ești cea mai drăgălașă minune cu-ochii vii.

Esti cea mai adorată... și numai tu n-o știi!