Fata lui Gazi-Osman,

Grivița poară-un colan,

Un colan tot de oțel…

Joacă fulgerii pe el.

Alelei! de l-aș lua,

Înapoi nu l-aș mai da!

Mândra-n cale mi-au ieșit,

Dorii-n mine-a răsădit

Și de-o lună pân-acum

Răsărit mă ține-n drum.

Fa, colanul ți-oi lua…

Și-napoi nu l-oi mai da!

Puică scumpă de viteaz,

Nu m-aduce la necaz,

Că-ntr-o zi m-oi da prin foc

Și te-oi prinde de mijloc.

Iar colanul ți-oi lua

Și-napoi nu l-oi mai da!

Tu ești viță de păgân,

Eu sunt viță de român!

Bună ești de sărutat,

Dar și eu bun de luptat!

Eu colanul ți-oi lua,

Înapoi nu l-oi mai da!

Fa, deschide-mi sânul tău,

Cât îs blând la graiul mieu,

Nu mă face să te-aștept

Și să dau cu tine piept.

Piept cu tine de voi da

Zău, colanul ți-oi lua…

Tot așa mări-am grăit!

Într-o zi m-am răpezit

Și-am pus mâna pe colan

Și pe fata lui Osman.

Alelei! Griviță fa,

Înapoi nu te-oi mai da!