Nuntașii încălecau,

Cu Bogdan vesel plecau,

Ei plecau pe la Sân-Petru.

Ș-ajungea pe la Sân-Metru ¹⁷⁴

La liteanul cel bogat

Și de lege lepădat.

Iar liteanul de-i vedea

Poarta curții închidea

Și-n lanțuguri o lega

Și din gură-așa striga:

„Care este mirele,

Mirele, ginerele,

Sară el zidurile,

Să deschidă porțile!”

Cât Bogdan îl auzea,

De sârg mi se repezea ¹⁷⁵ ,

Calul își înfierbânta

Ș-un răpez voinic îi da.

Calul rândunel zbura

Și în curte că era!

Iar în curte cum sărea,

Bogdan timpul nu pierdea,

Poarta curții deschidea

Și nuntașii toți intra.

Liteanul că se mira

Și mustața-și răsucea

Și din gură iar zicea:

„Care este mirele,

Mirele, ginerele,

Sară el teancurile

Să-și ia postavurile!"

Cât Bogdan îl auzea,

Calul iar își repezea,

Peste teancuri el zbura,

Apoi le desfășura,

Și le da pe la nuntași

Care-n lupte sunt fruntași,

Cum era și nuntașul

Așa-i da și postavul.

De era el nălțișor,

Îi da postav roșior,

Să fie strălucitor.

De era el medior,

Îi da postav gălbior,

Ca să-l prindă binișor.

De era el mititel,

Îi da postav albăstrel,

Ca să se mândrească-n el!