Sub tufe de clocotel

Zace-un tânăr voinicel,

Cu mândruța lângă el.

„Scoală, scoală, măi bărbate,

Nu mai tot zace pe spate,

Că mi-am urât zilele

Mutând căpătâiele,

Când la cap, când în picioare,

Când la umbră, când la soare.”

„Oh! dragă muierea mea!

Nu pot, nu pot, chiar d-aș vrea,

Boala mea nici că s-a duce

Pân' ce tu nu mi-i aduce

Mură-albastră și amară,

Sloi de gheață-n miez de vară.“

„Oh! drăguț bărbatul meu,

Ajuta-ți-ar Dumnezeu!

Eu toți munții am călcat,

Mură-albastră n-am aflat,

Sloi de gheață n-am găsit,

Că pământu-i încălzit.“

„Muierușcă din Brașău!

Mura-albastră-i ochiul tău

Care mă ucide rău.

Sloi de gheață netopită

E chiar inima-ți răcită

Și de mine dezlipită!”