Sub poale de codru verde ²²⁰

O zare de foc se vede

Și la zarea focului

Stau voinicii codrului!

Nu știu zece sau cincisprece

Sau peste sută mai trece.

Știu că beau vinațe reci

Și că frig vreo cinci berbeci.

Dar nu-i frig ei cum se frige,

Ci-i anină prin cârlige

Și-i întorc prin belciuge

Să le facă carnea dulce.

Iar cum sta și ospăta

Căpitanul șuiera,

Ei ospățul și-l lăsau

Și la luptă alergau;

Luptau ei cât ce luptau,

Potirașii alungau,

Da-n codru când se-ntorceau

Nici un os nu mai găseau,

Că-n urma voinicilor

Calcă ceata lupilor

De prin fundul codrilor.