Amărâtă turturică,

O! sărmana, vai de ea!

Cât rămâne singurică

O! sărmana, vai de ea!

Zboară tristă prin pustie

O! sărmana, vai de ea!

Mai mult moartă decât vie.

Cât trăiește tot jelește,

Cu alta nu se-nsoțește.

Trece prin pădurea verde,

Dar ea pare că n-o vede.

Zboară, zboară până cade

Și pe lemn verde nu șade,

Iar când stă câteodată,

Stă pe ramură uscată

Ori se pune pe o stâncă

Și nici bea, nici nu mănâncă.

Unde vede apă rece,

Ea o tulbură și trece,

Unde vede-un vânător,

Către el se duce-n zbor.