Dusu-s-a bădița, dus

Pe valea Bistriței-n sus.

El s-a dus ca să găsească,

Pofta lui să-și împlinească,

Două vaci cu coarne largi

Și copile care-s dragi,

Două oi țigăi, bârsane

Și copile năzdrăvane.

Dar el oricât ar umbla,

Ca mine nici c-a afla

Oițică blândișoară

Și nevastă bălăioară.