Frunză verde de granate,

Am avut un Toader frate

Ș-a trecut în ceea parte

Cu trei tencurele-n spate.

Iar cazacii l-au zărit,

L-au zărit, l-au urmărit,

Și l-au prins și l-au legat,

Și-n carantină l-au dat

De mi-l țin jos răsturnat,

Nebăut și nemâncat!

Legături i-au pus de in

Ca să-l ducă la Hotin,

Și să-l judece rusește

Și să-l bată căzăcește!

Bate vântul de la Prut,

Inimioara mi s-a rupt.

Bate vântul despre zori

Și mă umple de fiori.

Bate vântu-n miez de noapte

Și-mi tot pare c-aud șoapte;

„Decât m-ar băga la oaste,

Mai bine-aș zace pe coaste,

Decât în oastea rusească,

Mai bine-n cea românească.

Domnică, drăguța mea,

Mult bine mi-era la ea,

Că-mi așternea la răcoare

Și mă-ntreba ce mă doare.

Vai! român, de capul tău

Cum te-ajunse ceasul rău ²¹⁴

Și n-avuși măcar un frate

Ca să-ți cate de dreptate,

Să umble cu cărțile

Să-ți scoată dreptățile.

Dă, Domnico, pe murgul

De-mi deschide butucul.