Cântecul Bucovinei

Dintre toate cântecele poporale din Bucovina nu-i nici unul mai elocvent și mai expresiv decât acesta care începe cu versul: Plină-s, plină de străini! În opt rânduri e cuprins un poem întreg de durere și de regretarea independenței pierdute. Poetul necunoscut care le-a improvizat, negreșit în urma ocupării țării sale de către austrieci, simțea în sufletul lui o mare iubire de patrie și a trebuit să sufere cumplit când a văzut pe pământul strămoșesc împlântându-se stâlpi cu pajura nemțească! Păcat că nu știm numele lui, pentru ca să-l înscriem în pleiada poeților meritorii ai României... Nu volumuri numeroase constituie gloria unui autor, ci ades o pagină numai, ieșită din inimă și inspirată de adevăratul geniu. Rouget de Lisle a compus numai Marseileza și a rămas nemuritor!

CORADINI Pe coperta unei publicații ilustrate, apărută la Paris sub titlul de: Diable à Paris, figura desenat un diavol călcând pe harta capitalei Franciei, însă un diavol elegant, fașionabil, având un chip artistic, fin, frumos și spiritual. Coradini semăna cu el la față. Născut la Iași dintr-un tată italian și o mamă română, el întrunea calitățile ambelor ramuri din marea familie latină: spirit vioi, talente pentru muzică și desen ⁵¹ , geniu poetic menit a se dezvolta; pe lângă acestea poseda cunoștința mai multor limbi: italiană, germană, polonă și franceză, în care îi plăcea a compune scrierile sale. Un singur articol a scris în limba românească și l-a publicat într-un calendar din Iași sub titlul: Hai la vorbă!

Coradini, până a nu veni la Moldova, luase parte la revoluția polonă, fiind încă foarte tânăr, și publicase în Paris un volum de poezii franceze: Les Chants du Danube, dintre care una a fost tradusă, pusă pe muzică și cântată de toate bandele de lăutari de pe la 1841. lată acel cântec:

Această traducere fost-a ea făcută de însuși Coradini sau de altul careva, nu se știe, dar ceea ce se poate constata din volumul Les Chants du Danube este că autorul avea scânteie poetică. Mai multe din bucățile cuprinse în el se deosebesc prin o inspirație puternică: precum acele intitulate à Rome, Rome au poète, à Napoleon etc.; altele iar prin o vie simțire de patriotism, precum acele à la Moldavie, la patrie, altele iar prin un lirism plin de emoțiune și de fantezie.

Venirea tânărului poet în țară a fost bine primită de toți, fie bătrâni sau tineri, și ideile sale liberale au adus un util concurs propagandei întreprinse de junimea din anul 1840. În timp de șapte ani cât a stat la Iași, Coradini a compus multe opere în versuri și în proză: balade, poezii diverse, romane, maxime, însă toate aceste manuscripte s-au pierdut împreună cu dânsul, după ce intrarea rușilor în Moldova, la 1848, l-a obligat a se depărta din țară. De atunci nu se mai știe ce au devenit poetul și bagajul său literar.

Ultima dată ce am avut mulțumire a-l mai vedea a fost în toamna anului 1848, la Visbaden, unde l-am întâlnit în treacăt. În urmă, toate cercetările mele nu au izbutit a afla adevărul în privirea lui. Diverse vuiete au circulat despre dânsul: că ar fi murit la Napoli, că ar fi plecat în Rusia în calitate de secretar al unei prințese, că ar fi devenit fotograf și s-ar fi stabilit la Tobolsk etc.; însă nici una din aceste vești nu s-a adeverit. Ne rămâne dar trista alternativă de a considera pe Coradini ca pe un român cu totul pierdut pentru noi, fără a se ști măcar în care colț de pământ se află mormântul său, și totodată profunda regretare de pierderea prețioaselor sale manuscripte. ⁵²