SCENA V

Aceiași, PEPELEA

PEPELEA (aparte): Am lăsat pe mătușa-n pădure să caute buruieni.

PÂRLEA: Găsitu-l-ați?...

STOLNICUL (zărind pe Pepelea): Iaca unul, pe dânsul, voinici.

(Toți se reped și-l apucă.)

PEPELEA: Ho! țară!... ce este?... ce v-au apucat?

STOLNICUL (trăgându-l): Te cheamă Lăcustă-Vodă.

PAHARNICUL (asemenea): Te cheamă Pârlea-Vodă.

PEPELEA: Minciuni... nu mă cheamă nici Pârlea, nici Lăcustă... mă cheamă Pepelea.

LĂCUSTĂ: Pepelea!... Ha! Ha! Ha! poznaș nume!

PÂRLEA (râzând): Nu-i nume de calendar.

LĂCUSTĂ: Ca ale noastre. (Tare.) Pepeleo, răspunde, poți să ne duci la curtea lui Papură-Împărat?

PEPELEA (aparte): Or fi pețitori de-ai Sânzianei.

LĂCUSTĂ: Ai auzit?

PÂRLEA (tare): Poți, mă?

PEPELEA: Pot!... vă duc și până la “măru roș”, dacă vreți, și până la calea-ntoarsă.

LĂCUSTĂ: Nu, că-i prea departe.

PEPELEA: Și până la dracu-n praznic.

PÂRLEA: Praznic? hai dar cu noi... pleacă-nainte.

PEPELEA: Bine... (Aparte.) Am să-i rătăcesc în pădurea cea deasă, din ea să nu mai iasă. (Servii fură merindele de pe masă.)

LĂCUSTĂ: Mergem?... Poftim, vere.

PÂRLEA: Ce se potrivește... apucă d-ta înainte, vere, ești mai cărunt.

LĂCUSTĂ: Cărunt eu?... știi că te găsesc nostim?

PÂRLEA: Mă-i fi găsind... dă-mi brațul ș-aidem împreună.

(Pârlea și Lăcustă își dau brațul și cearcă a pleca odată cu piciorul stâng, dar nu nimeresc. Ies cu toții prin fund și dispar în pădure cântând.)

COR