SCENA II

Aceiași, ZMEUL

ZMEUL (ieșind din palat): Umplut-ați poloboacele?

LĂCUSTĂ: Umplut. (Aparte.) Plesni-le-ar doagele, și ție capul.

ZMEUL: Bine; acum le luați în spinare și le duceți în bucătărie.

LĂCUSTĂ: În spinare?... poloboace de câte 60 vedre unul?... să ne deșelăm?...

ZMEUL: Ce-mi pasă?... doi deșelați mai mult pe lume... mare pagubă?

PÂRLEA (demn): Nici nouă nu ne-ar păsa dac-ar fi pe spinarea altora, dar umerele noastre nu-s deprinse cu asemenea greutăți... Ele au purtat numai sarcinile statului...

ZMEUL: Ș-acum vor purta poloboace... Hai la bucătărie, curând.

PÂRLEA: Non possumus.

ZMEUL: Ce-ai zis?

PÂRLEA: Am zis catolicește... non possumus, adică: mă-nchin cu plecăciune.

ZMEUL: Îndrăzniți a vă împotrivi mie?

PÂRLEA: Îndrăznim... da!... fă cu noi ce-i voi. Ești mai tare și ne ai la mână, dar după ce ne-am înjosit a scoate apă cu ciutura, ca niște argați... să ne mai înjosim a căra poloboace, ca niște hamali? Niciodată, demnitatea și filotimia nu ne iartă.

ZMEUL (ridicând palma): Vă mănâncă falca, se vede.

LĂCUSTĂ: Să nu dai, că mă mânii...

PÂRLEA (dârz): Lovește... fii brutal, cum te arată chipul. Arată-ți arama, ca să te vază Sânziana cine ești.

ZMEUL (aparte): Sânziana?... are dreptate!... să mă stăpânesc, până mi-oi săvârși cununia.

LĂCUSTĂ (lui Pârlea): Ce stă pe gânduri?

PÂRLEA: L-am făcut marț cu elocvența mea.

ZMEUL: Sumeția voastră merită o pedeapsă, dar fiindcă mă-nsor mâine cu Sânziana, vă iert; și fiindcă o să-mi fiți necesari pentru ospățul cununiei, vă scutesc de căratul poloboacelor pe astăzi... Mergeți în pădure, ca să dați la pământ zece stejari de cei mai groși... Hai!

PÂRLEA (lui Lăcustă): Hai să tragem un somn la umbră. (Iese în dreapta.)

LĂCUSTĂ: Bine. (Ieșind.) Poftim!... argat... hamal... și pădurar!... Ce cumul!... of!... of!...

(Sânziana iese pe furiș și dispare după stânca din fund.)

ZMEUL: Mișeii, nu pot să ridice măcar un poloboc plin, lucrul cel mai lesne; ce-i un poloboc? o cofă mai măricică, ș-atâta tot... Să-l duc dar eu însumi în casă pe umăr... (Îl ridică.) E ușor-ușurel, ca o pană.

(Iese.)