SCENA III

SÂNZIANA (vine-n scenă cu colivia-n mână)

SÂNZIANA: M-am furișat din palat, ca să merg la malul mării... nenorocita de mine! n-am zărit nici o corabie!... nici un ajutor nu-mi vine! Sunt uitată și de Dumnezeu și de oameni!... numai păsărica asta mă mai mângâie.

Spune-mi, pasăre iubită,

Cu grai dulce omenesc,

Veni-va ziua dorită,

Acest loc să părăsesc?

PASĂREA: Da! da! da! da! da! da!

SÂNZIANA

Peste munți și peste ape

Veni-va ursitul meu,

Într-o noapte, să mă scape

De-nchisoare și de zmeu?

PASĂREA: Da! da! da! da! da! Vine... vine...

SÂNZIANA: Vine Pepelea?...

PASĂREA: Vine... vine... vine...

(Pe mare, în fund, se arată o barcă, cu pânzele umflate, și în barcă Pepelea. Barca dispare după stâncă.)

SÂNZIANA (zărind barca): Iată-l... iată-l... el e, vine!!!