Din ramura plăpândă a tinerimei tale,

O, țara mea duioasă!

A mai căzut o floare, te-a părăsit în jale,

În jale dureroasă.

Sărmană, tristă mumă, copii-ți de iubire

Te lasă fără vreme!

Ei cad, secerați grabnic de-a morței grea lovire,

Pe sânul tău ce geme.

Ce vânt amar de moarte, vai, suflă peste tine,

De sufără și moare

Orice de-abia-nverzește sub dulcele-ți lumine,

Orice-i de-abia în floare?

Fatală, crudă soartă! Tot ce e drag în lume,

Curând din lume pere!

Ferice care lasă măcar un dulce nume

L-a patriei durere!