SCENA III

AGACHI, FRIȚ, mai pe urmă MOISESCU

FRIȚ (oprind pe Agachi la ușă): Herr von Vludur, iată o scrisoare, pentru d-ta.

AGACHI: De unde? Ad-o degrabă că n-am vreme de perdut cu literatura. (Deschide scrisoarea.) Tronc! Serdarul Pipirig mă înștiințează că are să vie la soupe… Ce bondar năuc!… Cînd zice da, cînd zice ba… Niciodată nu-i hotărît la nimică. (Cătră public.) Dar poate că mă veți întreba de ce-l economisesc, de ce-l alint? (În taină.) Să rămîie între noi… Serdarul îi însurat c-o nevăstuică… coz!… Serdarul îi stricat de vărsat ca un ciur ; iar serdăreasa are niște ochi… șucada… ș-o guriță numai atîtica, ș-o talie, care merită a să înălța în grad; căci eu eram spătar, pe cînd boieriile… (Cu mînie.) Bată-l concina de serdar ; din pricina lui o să fim acum 13 la masă; 13! număr fatal, număr pocit!… eu poroncisem să puie numai 12 tacîmuri… Dac-a mai veni și el… (Strigă:) Chelner! Neculae!

FRIȚ: Befehlen. (Aprinde un chibrit.) Poftesc un chibrit?

AGACHI: Un chibrit? (Stinge chibritul.) Du-te de mai adauge două tacîmuri la masă, ca să fie 14… mai iute, schnell, geschwind.

FRIȚ: Gleich. (În parte.) Nu avut noroc ca Neculai. (Iesă.)

AGACHI: Acum trebuie numaidecît să-mi caut un al 14-lea musafir… unde să-l găsesc?… (Zărind pe Moisescu care întră.) Ce văd? un arnăut? Un arnăut poate să mănînce la masă cu un pașă. (Tare.) Hei! căpitane, căpitane.

MOISESCU (costumat arnăuțește și purtînd ochelari pe nas, vine prin fund): Pe mine mă chemi, domnule?

AGACHI: Iaca pozna! Moisescu, factorul meu, îmbrăcat arnăuțește?

MOISESCU (apropiindu-se): D-nul Agachi Flutur schimbat în pașă?

AGACHI: Bine că te-am găsit, Moisescule… știi vorba ceea, că bețivului și dracu-i iesă cu ocaua înainte?…

MOISESCU: Cine-i dracu și cine-i bețivul dintre noi?

AGACHI: Alege Care ți-a plăcea… Eu unul am nevoie numaidecît de-o somă de 500 de galbini. Poți să mi-i împrumuți acu-ndată?

MOISESCU: Chiar acu? 500 de galbini. Ia să caut. (Caută prin buzunar.) Am trei sfanți.

AGACHI: Bagă-ți-i în ochi. Să-mi aduci mîni dimineață banii acasă.

MOISESCU: Bucuros.

AGACHI: Cu cît la sută? tot cu 18?

MOISESCU: BA cu 24:

AGACHI: Cu 24! de ce nu cu 50?

MOISESCU: Persoana care împrumută a găsit cu cale să mai mărească dobînda.

AGACHI: Pentru ce?

MOISESCU: Vremele-s grele… A dat locustele-n țară…

AGACHI: Ce cămătar afurisit!

MOISESCU: Mă iartă, boierule, domnul Zarafopulos nu-i cămătar. El își speculează banii ca toată lumea.

AGACHI: Ca toată lumea cea evreiască… Fie!… primese să plătesc și dobînda de 24.

MOISESCU: Afară de comisionul meu?

AGACHI (în parte): Fie chiar botezat, evreul tot zaraf.

MOISESCU: Aud?

AGACHI: Se înțelege, bez comisionul d-tale.

MOISESCU: Prea bine; mîni dimineață, ți-oi număra banii.

(Voiește să iasă.)

AGACHI: Moisescule!

MOISESCU: Poroncă?

AGACHI: Aș vrea să-ți fac două propuneri. Primo, să-mi arăți pe hoțul de Zarafopulos, care mă mănîncă de viu.

MOISESCU: Nu se poate; el dorește să rămîie necunoscut.

AGACHI: Pricep; vrea să stea la potecă, nevăzut de grija potirei. Secundo, ți-aș propune să mănînci cu mine astă-seară, știu că ești posomorit și nesuferit, dar n-am ce face; îmi trebuie un al 14-lea musafir. Primești?

MOISESCU: Ba mi-i peste putință… foarte mulțămesc. M-am îmbrăcat arnăuțește ca să pot urmări, la bal masché, pe un datornic rău de plată, un cuconaș cu geamu-n ochi, și n-am vreme de banchetuit.

AGACHI: Nu? Ei! apoi să-ți spun una? .

MOISESCU: Spune.

AGACHI: Să-mi pleznească ochii dacă-mi pare rău… fiindcă ești vesel ca un cioclu.

MOISESCU (atins): Se poate, boierule; dar eu, vezi d-ta, sînt un om regulat, liniștit, precum se cuvine la vîrsta mea; iar nu ca d-ta, care trăiești în nebunii.

AGACHI: Bravo, Moisachi; fă-mi morală, dă-mi bani pe miere, cît sîntem încă în carnaval… Cruceagiută, zi-nainte; te-ascult cu dragoste și cu umilință.

MOISESCU: Poate că n-am dreptate?… Degeaba ai îmbătrînit. D-ta te crezi tot de 25 de ani, arunci banii pe fereastă și nici gîndești că ai un nepot, un clironom.

AGACHI: O! cît pentru nepotul meu, nu-i duce grijă. El are stare; a clironomisit 10 000 de galbini de la biata soră-mea, de la maică-sa, și se vorbește în tîrg că ar fi întreit soma cu speculație… Crișu el! știu că profitează de plăcerile tinereților!… Cînd cheltuiește un galbin, se-mbracă în negru și bocește trei zile.

MOISESCU: Ei! ș-apoi rău face?

AGACHI: Apoi, Moisescule, dacă nu l-aș cunoaște creștin, l-aș crede botezat ca hahambașa ta… (Se închină.)

MOISESCU (mînios): Sluga d-tale. (Iesă prin fund.)

AGACHI (urmărindu-l pănă la ușă): Hep, hep, hep. (Vine îndărăt.) Ha, ha, ha, s-a supărat tîrtanul!… Țîfnoasă iudă!… Ei! dar cu toate aceste n-am un al 14-lea musafir… (Strigă:) Chelner!