SCENA V

COȘCODAN, MATILDA, NECULAE

(Coșcodan intră prin fund, dind brațul Matildei. El e îmbrăcat cu frac negru fi poartă numai o mănușă albi; are nas minciunos. Matilda e în costum de fantazie.)

COȘCODAN (în pragul ușei): Tontule, dobitocule, chiorule…

NECULAE (alergînd din dreapta): Ce este?

COȘCODAN: Hemesitul cel de chelner mi-a vărsat pe frac o butelcă de untdelemn.

MATILDA: Mare lucru!

COȘCODAN: Poftim!… tocmai cînd eram dispus să petrec și eu, să fac cheltuială…

MATILDA: A! (În parte.) Nu-l credeți, că se laudă.

COȘCODAN (cătră Neculae): Ce stai acolo înfipt ca un butuc și boldești ochii la mine? Adă un șervet de mă șterge.

NECULAE: Îndată, domnule. (Șterge mintea lui Coșcodan.)

COȘCODAN: Mai încet, că-mi rozi postavul… Un frac nou-noușor, numai de 5 ani. Uf! cald e aci!… Matildă, scoate-mi nasul, că mă înăduș.

MATILDA (dezlegîndu-i nasul): De ce l-ai luat așa de strîmt?

COȘCODAN: Ăsta era mai ieftin.

NECULAE (în parte): Iaca! Domnișorul ăla care se hrănește cu ouă coapte? Prost tacîm!

COȘCODAN: Neculae, venit-a feciorul meu să-mi oprească un cabinet?

NECULAE: Venit. Cabinetul no. 3 e gata.

COȘCODAN: Bine… Azi sînt hotărît să întru în cheltuială, pentru hatîrul Matildei. Ți-e foame, dragă?

MATILDA: Foame, de mi s-au lungit urechile cît a tale.

NECULAE (în parte): Bre! flămîndă trebuie să fie!

COȘCODAN: Neculae, pune degrabă să ne coacă vro trei ouă.

MATILDA: Trei ouă?

COȘCODAN: Două pentru mata și unul pentru mine.

NECULAE: Nu-s proaspete, domnule. Bucătarul le-a aruncat pe toate, că erau clocite; dar dacă poftiți în loc de ouă o omletă cu zahar, e gata.

COȘCODAN: Unde-i carta?

NECULAE: Poftim. (Dă carta de bucate.)

MATILDA: Adă s-aleg eu.

COȘCODAN: Ba nu, ba nu; asta-i treaba mea. (În parte.) De-aș lăsa-o pe dînsa, cine știe ce-ar mai cere… și deodată m-aș trezi c-o notă de doi icosari…

NECULAE: Avem un ananas proaspăt… Nu poftiți, cuconiță?

MATILDA: Ananas? unde-i?… Mă nebunesc după ananași.

NECULAE (aducînd un ananas): Iată-l.

COȘCODAN (în parte, consultînd carta): Ananas, jumătate de icosar felia!

MATILDA (mirosind ananasul): Ce frumos mirosă! E numai bun de mîncat!

COȘCODAN (în parte): Jumătate de icosar! (Tare.) Dă-l încoaci să-l văd. (îl mirosă.) Nu-i destul de copt, nu-i ajuns în vîrsta legiuită.

MATILDA: Da ce, ai vrea poate să se scrie la oaste?

COȘCODAN: Matildă, ananasul verde e otravă curată… Neculae! pregătește-ne o salată de ridichi.

MATILDA: Ce face? ridichi în loc de ananas?

COȘCODAN: Stomahicon, . soro.

MATILDA: Ridichi? ananas țigănesc? Mănîncă-le d-ta.

COȘCODAN: Ei! apoi adă-ne un befteac, fără cartofe.

MATILDA (în parte): Fără cartofe e mai ieftin.

COȘCODAN (consultînd carta): 10 lei biftecul! Era numai 5 lei azi-dimineață.

NECULAE: După mezul nopții prețurile-s îndoite.

COȘCODAN: Și porțiile scăzute. (În parte.) Altă dată am să vin ziua să fac soupe.

MATILDA (după cea consultat carta): A!… eu mi-am găsit ce-mi trebuie.

COȘCODAN (îngrijit): Ce-ai găsit, ce-ai găsit?

MATILDA: Papagal fript!

COȘCODAN: Papagal? Unde-ai văzut papagal?

MATILDA (arătînd carta): Aci, în rîndul fripturilor.

COȘCODAN (cetind): Cașcaval fript!… auzi? papagal? (În parte.) Prost dascal a mai avut, sărmana!

NECULAE: În sfîrșit, eu mă duc s-aprind lumînările în cabinetul no. 3. Aveți bunătate d-voastră de-alegeți bucatele.