SCENA VIII

AGACHI, COȘCODAN, BARZĂ

BARZĂ: Cucoane, a început a ninge. S-aduc o birjă?

COȘCODAN: Nu-i nevoie, că doar nu șed peste lume… O palmă de loc.

AGACHI (în parte): Tocmai la barieră. Se teme să cheltuiască doi sfanți.

BARZĂ: Cucoane, da-i zăpada la genunchi.

COȘCODAN: Ei! nu mai bodogăni.

AGACHI: Al tău e țopîrlanul ista?

COȘCODAN: E lacheul meu.

AGACHI: Trebuie să fie flămînd. Împrumută-mi-l pe vro două ore.

COȘCODAN: Da ce vrei să faci cu el?

AGACHI: Vreu să-l fac al 14-lea musafir. Hai, țopîrcă, vin cu mine la masă. Oi spune prietenilor că ești un prinț costumat în lacheu.

COȘCODAN: Moșule, nu se cuvine…

AGACHI: De ce ești prost? O fac în interesul tău.

COȘCODAN: Cum asta?

AGACHI: Am să-l îndop astfel, încît să n-aibă nevoie a mînca toată ziua de mîni… O cheltuială mai puțin pentru tine.

COȘCODAN: Bine zici.

AGACHI (în parte): Bre! înc-așa zgîrcit! (Cătră Barză.) Hai, mă; dar să nu cumva să deschizi gura cît îi fi la masă.

BARZĂ. Dec! d-apoi cum, Doamne, iartă-mă! oi mînca, fără să deschid gura?

AGACHI: Vreu să zic, să nu vorbești.

BARZĂ: N-ai grijă, cucoane, eu înghit și tac.

AGACHI: Rămîi sănătos, Ghiță, fătul meu, dar ia seama să nu faci cheltuieli nebunești în astă-noapte… Fii măsurat, dragul moșului, fii măsurat; suie-te păn’ la o sfânțoaică, o sfănțoaică și jumătate… nu mai mult.

COȘCODAN (supărat): N-am nevoie de sfaturile d-tale.

(Agachi și Barzi intri în dreapta.)