SCENA IX

COȘCODAN, MOISESCU

MOISESCU (viind răpide): Domnule Ghiță, domnule Ghiță…

COȘCODAN: Ce este?

MOISESCU: Am venit să-ți spun că guvernul a cumpărat pentru spital un loc străin lîngă barieră.

COȘCODAN: Ei, și șatrarul rămîne cu locul lui sterp și fără preț? Dacă-i așa rămîne și cu domnișoara Smărăndița.

MOISESCU: Cum?

COȘCODAN: Nu-mi place… e cheltuitoare… visează cai pe păreți; și, într-un cuvînt, m-am înamorat de fata cucoanei Luxiței.

MOISESCU: De domnișoara Tinca?

COȘCODAN: Sînt nebun după dînsa… Ce frumoasă-i!… Ce păr negru ca pana corbului!

MOISESCU: Negru? Tinca e blondă… are părul galbin.

COȘCODAN: Ce păr galbin! parcă e aur de Olanda… Moisescule, mergi iute de vorbește cu Fespezanca.

MOISESCU: Nu se poate, că i-am anunțat vizita unui alt ginere, domnul Ghiță Radian.

COȘCODAN: Radian, Coșcodan… tot una-i… și el Ghiță și eu Ghiță, trece-mă în locul lui… Îți făgăduiesc un comision de 6 la sută.

MOISESCU: Fie, însă știi că unchiul d-tale a pus toate la cale cu șatrarul Nărilă.

COȘCODAN: Bine zici… o uitasem… Trebuie găsit un mijloc de a ne strica cu șatrarul.. Cum să facem?… cum să facem?

MOISESCU: Iaca și șatrarul.