SCENA VI

AGACHI, COȘCODAN (viind vesel din fund)

COȘCODAN: A! unchiule, am jucat cu domnișoara Smărăndița și m-a fermecat.

AGACHI: Așa degrabă?

COȘCODAN: Ea mi-a mărturisit că are gusturi simple, că nu-i plac tualetele, diamantele… E un înger, unchiule, un înger… Am strîns-o de mînă. (își scoate mănușile.)

AGACHI: Și de-acea-ți scoți mănușile?

COȘCODAN: Ba nu, dar a venit rîndul să pun no. 2… Ia spune-mi, ai văzut pe socrul meu?

AGACHI: Pe chir Chirilă? l-am văzut.

COȘCODAN: Ce fel chir Chirilă?… Nărilă, vrei să zici?

AGACHI: Cum Nărilă? Chirilă.

COȘCODAN: Ba Nărilă.

AGACHI: Nărilă, Chirilă, tot într-o rilă, tot doi lei ș-un ort… I-am cerut fata mai dinioarea.

COȘCODAN: Ai cerut pe Smărăndița?

AGACHI: Ce fel Smărăndița?… Marghiolița.

COȘCODAN: Marghiolița?… te înșeli, Smărăndița… Da unde l-ai văzut pe șatrarul?

AGACHI: Chiar aci.

COȘCODAN: Aci? nu se poate… șatrarul n-a ieșit încă din etac… nu și-a isprăvit ciubucul.

AGACHI: Apoi dar cu cine dracul am vorbit, cu care lăutar?

COȘCODAN: Cu chir Chirilă, poate?…

AGACHI: Tocmai; un soi de băcan cu antereu…

COȘCODAN: Te-ai înșelat, unchiule… ai făcut pozna… Iaca șatrarul Nărilă cu fiică-sa… trebuie să dregem îndată greșala.