SCENA VII

AGACHI, COȘCODAN, NĂRILĂ, SMĂRĂNDIȚA (viind din fund)

NĂRILĂ: Smărăndiță, vin-în salonul ăsta să ne răsuflăm.

COȘCODAN: Arhon șatrar, dați-mi voie să vă prezentez pe unchiul meu, domnul Agachi Flutur, proprietar bogat și neînsurat.

NĂRILĂ: Sînt prea fericit, cucoane Agachi de a… a… (Strănută.)

AGACHI: Într-un ceas bun.

NĂRILĂ: Amin… Guturaiul dracului nu mă slăbește.

AGACHI: Freacă-ți nasul c-o lumînare, că trece îndată.

NĂRILĂ: Oare?… Doftorul Flaimuc m-a sfătuit să întrebuințăz tereben… (Strănută.)

AGACHI: tină… Să-ți fie de bine.

NĂRILĂ: Amin.

COȘCODAN (încet cătră Agachi): Deschide vorba.

AGACHI (încet): Ce vorbă?

COȘCODAN (asemenea): Despre căsătorie… Însă cu meșteșug.

AGACHI: Las’ pe mine. (Își drege vocea.) Arhon șatrar, în calitatea mea de unchi, am un nepot care-i în vîrstă de căsătorit și care iubește pe domnișoara Smărăndița ca un hai-hui; prin urmare dorința lui și a mea cea mai mare este ca să ne însurăm.

NĂRILĂ: Aud?

AGACHI: Ca să se-nsoare cu copila d-tale; primești?

NĂRILĂ: Arhon Agachi, chipul simandicos cu care mi-ai făcut această propunere îmi măgulește filotimia… dă-mi voie însă să mă gîndesc…

AGACHI: Mă iartă, arhon șatrar, că n-am vreme; păn-în trei ori, primești?… Una, două… tr…

NĂRILĂ: Pri… pri… (Se luptă cu stranulatul.)

AGACHI: Dă-i, drumul, dă-i.

NĂRILĂ (strănută): mesc.

COȘCODAN: A! cît sînt de fericit, arhon șatrar, de a întra în familia d-tale; dă-mi voie să vă sărut mîna, ca la un părinte.

NĂRILĂ: Vină în brațele mele, fiule. (Strînge în brațe pe Coșcodan.)

AGACHI: Tablou!

NĂRILĂ: Și pe d-ta, arhon Agachi.

AGACHI (în parte): A să mă umple de guturai. (Se îmbrățișează cu Nărilă.)

COȘCODAN (apropiindu-se de Smărăndița): Credeți, domnișoară, că inima mea…

SMĂRĂNDIȚA (coborînd ochii): Domnule…

NĂRILĂ: Dă-i mîna să ți-o sărute, că ai să-i fii nevastă. (Coșcodan sărută mîna Smărăndiței.) Noroc să dea Dumnezeu… Ghiță, fătul meu, te las cu Smărăndița; ține-o de vorbă, în vreme ce eu cu moșul tău om pune la cale despre condițiile cu… nu…nu…nu…

AGACHI (viindu-i a strănuta): nu… nu… nu…

NĂRILĂ și AGACHI (strănutând odată): niei.

AGACHI: Na, că m-am molipsit și eu… Arhon șatrar, hai să bem un pahar de ponei la bufet, ca să înecăm guturaiul.

NĂRILĂ: Bucuros, arhon cuscri. (Merg amîndoi pănă la ușa din fund.)

AGACHI (la ușă): Poftim, arhon șatrar.

NĂRILĂ: După d-ta, arhonda.

AGACHI și NĂRILĂ: Da mă rog… Ce se potrivește… Na, na, na. (Strănută.) Amin! (Ies.)