SCENA XI
COȘCODAN (turburat): O sută de galbini! am perdut, eu, Ghiță Coșcodan, 100 de galbini… În cărți! eu, care nu pun mîna niciodată pe un valet!… Îmi vine să amețesc!… M-am calicit… am rămas lipit pămîntului… 100 de galbini!… Cîte economii trebuie să fac pentru ca să-mi acopăr paguba. (Scoate mănușile și pune altele mai vechi.) Am să tai leafa lui Barză.
(Arie „O! dulci ochi negri”)
Dragii mei galbini, cum v-am perdut!
O să vă duceți de lingă mine
Și să ajungeți pe mîni străine.
Așa durere nici c-am avut!
Dragii mei galbini mîndri și noi!
De-acum departe de a mea stare
O să fiți punte de desfrînare!
Ce foc pe mine! ce foc pe voi!
