SCENA XIII

AGACHI, COȘCODAN, BARZĂ, mai pe urmă BOMBEANU

BARZĂ: Cucoane, a venit d-nul Bombeanu, știi, ăla care-a mîncat cu noi la Hîc.

AGACHI: Poftește-l. (Barză iesă.)

COȘCODAN (în parte, intrigat): Bombeanu?

BOMBEANU (întrînd): Domnilor…

COȘCODAN (în parte): El e!… ai! ai! (Se întoarce.)

AGACHI: A! bine-ai venit, prietene. Ai primit biletul meu de invitare?

BOMBEANU: L-am primit cu mulțămire și, precum vezi, m-am grăbit. (Zărind portretul lui Coșcodan.) Ce văd?

COȘCODAN (în parte): Ai! ai!… m-a cunoscut.

BOMBEANU: Curios lucru!

AGACHI: Ce?

BOMBEANU: Cum se face de ai la d-ta în salon figura astă pocită?

AGACHI: E portretul lui…

BOMBEANU: Lui Zarafopulos, cămătarul meu.

AGACHI: Zarafopulos? 24 la sută?

BOMBEANU: Tocmai.

COȘCODAN (în parte, ascuzîndu-și obrazul): Aș da bucuros un sfanț, să fiu aiurea.

AGACHI (uimit): Zarafopulos!… A! înțeleg acum pentru ce Moisescu n-a voit niciodată să mi-l arate. Figura astă pocită, precum zici, ne-a esploatat pe-amîndoi fără nici un pic de cuget.

COȘCODAN (în parte): Cum? și unchiul meu se împrumuta din banii mei?

AGACHI (apropiindu-se de Coșcodan, încet): Nerușinatule!… ai ajuns a fi și cămătar?

COȘCODAN (întorcîndu-se, încet): Să-ți spun, unchiule…

BOMBEANU (zărindu-l): Iaca și originalul portretului… Kir Zarafopulos, adevărat e că ai de gînd să urci dobînda la 50 la sută?

COȘCODAN: Să vă spun… Nu credeți… În adevăr… mi s-a întîmplat cîteodată să oblig prietenii, împrumutîndu-i cu opt, cu zece la sută pe an…

AGACHI: Minciuni.

COȘCODAN: Chiar cu 12…

AGACHI: Minciuni.

COȘCODAN: Cu 15 cel mult; dar cu 24 niciodată!… Moisescu, blestematul cel de Moisescu, m-a compromitat, după cum înțeleg… Eu îi încred banii mei, și el se vede că-i speculează în folosul lui… A! n-aș fi crezut că ar fi abuzat astfel de nevinovăția mea.

AGACHI: Minciuni! (Încet cătră Coșcodan, cu mînie.) Ticălosule! Potlogarule! Iudă! Mi-e rușine să mă uit la tine. De azi înainte să nu zici cumva că-mi ești nepot, că te stîlcesc.

COȘCODAN (încet): Unchiule…

AGACHI: Taci, că întru în păcat pe loc… Păn-în 5 minute să renunți la mîna Tincăi, auzitu-m-ai?

COȘCODAN: Eu să perd zestrea?… Niciodată… Mai bine moartea!

AGACHI (căutînd la ornic): Acum sînt 4 și cinci; la 4 și zece, de nu-i fi următor poroncii mele, spun la toți istoria lui Zarafopulos Coșcodan.

COȘCODAN (în parte): Am pățit-o!

AGACHI: Iaca Tinca cu maică-sa… Arâtă-te iscusit… Hait.

(Bombeanu se retrage în fund.)