SCENA IX

ARVINTE și PEPELEA

PEPELEA (bate la ușă).

ARVINTE (tresare).

PEPELEA (bate mai tare).

ARVINTE (se întoarce în pat cu fața la părete).

PEPELEA (afară): Giupâne Arvinte!

ARVINTE (deșteptându-se, spăriet): Ha!... ce este?... am visat că s-o spânzurat Pepelea-n cui...

PEPELEA: Giupâne Arvinte!

ARVINTE: Cine-i acolo?

PEPELEA: Eu, Pepelea!

ARVINTE: Iar? Ce câți noaptea, tricoliciule?

PEPELEA: Deschide-mi să ieu traista din cui!

ARVINTE: Bată-te pârdalnicu, ș-ai agiunge în traista goală!... Auzi! să mă trezască din bunătate de vis!

PEPELEA: Deschizi ușa azi?

ARVINTE: Du-te naibei!

PEPELEA: Dă-mi drumu, că stric ușa... Am treabă la cuiul meu.

ARVINTE (sculându-se): Ei stai, spânzura-te-ai în el!

(Se scoală numai în antereu și merge de deschide ușa.)

PEPELEA : Bine-am găsit, giupâne!

ARVINTE: Hai! ie-ți degrabă strențele și piei, că răcesc!

PEPELEA (luându-și traista): Iaca!... frumos antereu porți... Ian întoarce-te puțin... Ha, ha, ha!... n-are spete... antereu de spătari... cată să și asuzi în el, giupâne!

ARVINTE: Ieși! nu lungi vorba.

PEPELEA: Ba nu, zău, când a face pui antereu, să-mi dai și mie unu de sămânță.

ARVINTE: Ieși! îți zic, obraznicule!

PEPELEA: Îmi dai pe Măndica?

ARVINTE: Măndica? (Scoate un papuc din picior.) Na ! Măndica, Strâmbă-lemne ce ești!

PEPELEA: Parcă ești ciofu cel din bortă, c-un papuc și c-o... (Fuge râzând.)