SCENA VIII

ARVINTE (foarte necăjit): Breee!... aista-i Neaga!... Popa Belea. (Calcă în apa ce a curs prin casă.) Da asta ce mai este?... privește cum curge apă pin casă... să giuri c-o vărsat Bahluiu. Or să se facă broaște... (Ia o cârpă și șterge pe jos.) Poftim !... viață-i asta? s-agiung a șterge urmele lui Pepelea... Da de unde, Doamne, iartă-mă, curge șiroiul... (Zărind traista în cui.) Iaca pozna... și-o aninat traista cu rufe ude în cui... Bată-l potopu, fariseu, să-l bată. Cum i-aș arunca-o în uliță, de nu mi-ar fi nu știu cum de giurământ... Părinții noștri zicea: „Cine-și calcă giurământu nu-l primește pământu!” și mă tem că nu mi-oi afla loc pe ceea lume. (Oftează.) Hei, hei! răbdare, Arvinte, fătu meu, răbdare!... (Merge la ușa din dreapta, o deschide și zice:) Măndică!... adă o lumânare, c-o însărat de tot și începe a nu să mai videa. (Măndica îi dă o lumânare de seu aprinsă.) Noapte bună, fata mea, noapte bună!... Culcă-te, căci culca tu devreme și sculatu de dimineață e o dovadă de înțălepciune... Privește, de pildă, găinile... Noapte bună!... (Închide ușa cu cheia.) Îmi vine să mă culc și eu... să dorm ca un stăpân vecinic în căsuța lui. (Merge de-și drege patul din fund, așează perina și-și pune un ghigilic.) Oi să mă culc îmbrăcat cum sunt, doar mi-a fi mai cald... Brrr!... geru-i... de cască și mâțile... (Cască.)

(Arie din „Fra-Diavolo”: „Allons, mafemme, il faut dormir”)

Iată ceasul de odihnă!

Oi să dorm... să dorm în tihnă (cască)

In căsuța ast-... a mea.

Noapte bună, moș Arvinte.

Fă hor, hor, de-acu-nainte.

(cască)

Fără grijă de belea.

Fă hor, hor și iar hor, hor,

În somn dulce și ușor.

(În timp ce cântă, se gătește de culcat, se întinde pe pat îmbrăcat în antereu, se acopere cu giubeua, își trage o cergă pe deasupra, își vâră capul în perină și începe a horăi.)