SCENA X

ARVINTE (închide ușa din fund cu zăvorul, apoi vine posomorât în fața publicului și zice): Eeei!... așa-i c-am pățit-o? Care vra să zică, am casă și nu-s stăpân într-însa!... Așă-i că mi-o întors șurubu, pușchiu cel de Pepelea? (Își dă tifla.) Na! cap săc... bostan fără sâmburi... Na, na!

Na tifla, Arvinte,

Bătrân fără minte!

Un pușchi de nimică

Te prinse de chică.

Na tifla, mișele,

Un ține să te-nșele!

Te-or râde golanii,

Ba chiar și curcanii!

Bree!... așa rușine de când sunt n-am pățit!... Îmi vine să-mi calc giurământu... că doar n-oi fi eu cel dintâi... Ba nu, Arvinte dragă... mai bine mergi de te culcă și rămâi cu sufletu curat... iaca mă duc... (Merge de se pune în pat.) I!... călduț îi și bine. (Adoarme cântând încet:)

Noapte bună, moș Arvinte,

Fă hor, hor, de-acu-nainte!

(Începe a horăi.)