SCENA IV

SANDU, GRAUR,

FLORICA (viind din pavilion)

FLORICA (în parte): Ce-a pățit boieru dă strigă așa?

GRAUR: Valeu! că frumușică leliță!

SANDU: Ce cați, Florico? Ce vrei?

FLORICA: Coconița te roagă să mergi pănă sus.

SANDU: Da ce mai este?

FLORICA: Vrea să-ți arăte o rochie nouă dă la București.

SANDU: Poftim!… parcă eu sînt șandra-mandra! (Mergînd spre pavilion.) Florico, poartă dă grijă dă băiatul ăla, că-i străin sărmanul, e moldovean.

FLORICA (cu mirare): Moldovean?

GRAUR: Moldovean, muntean, tot una-i… tot român!

SANDU: Tacă-ți ciocul… Florico, dă-i ceva dă mîncat și dă băut, c-a fi ostenit dă pă drum. (În parte.) Sărmanu! așa dă tînăr ș-așa dă surd! Păcat! (Întră in pavilion.)