SCENA V

FLORICA, GRAUR

GRAUR (în parte): Mă! înc-așa bujor de copilă n-am văzut. (Tare.) Fa, Florică!

FLORICA: Ce-i?

GRAUR: Ian uită-te la mine.

FLORICA: Ș-apoi ce?

GRAUR: Multe sînt ca tine aici în sat?

FLORICA: Unde?… acilea?

GRAUR: Ba aici.

FLORICA: Ha, ha, ha, moldoveanu dracului!

GRAUR: Fa, Florico!

FLORICA: Ce mai vrei, mă?

GRAUR: Ian spune-mi… măritată ești?

FLORICA: Ba încă nu.

GRAUR: Vai de mine!… fată mare!… M-am topit… mi se taie picioarele.

FLORICA: Poate ți-i foame?

GRAUR: Foame, dar… Tare ți-aș mînca ochișorii!

FLORICA: Ha, ha, ha; Du-te mai bine la cămară să-ți dea o bucată de malai.

GRAUR: Iaca mă duc, mă duc… Încotro-i cămara ceea?

FLORICA (arătînd în culisele din dreapta): Încolo.

GRAUR: N-o văd bine, fa, că mi-ai painjinit ochii… Nu-i merge tu cu mine să mi-o arăți?

FLORICA: Ba oi merge… dă ce nu?

GRAUR: Hai. (În parte.) Să giuri că-i Ileana Cosînzana din poveste… Cînd mă uit la ea, îmi trece foamea. (Caută lung la Florica.)

FLORICA (în parte): Bietu flăcău!… nu-i urît. (Tare.) Hai la malai.

GRAUR: Fa, Florico… d-apoi mai inălăieș dulce decît tine, unde-aș mai găsi eu!… Te-aș mînca dintr-o îmbucătură, pre legea me!

FLORICA (rîzînd): Șterge-te pă dinți, bădico… Hai, vii?

GRAUR: Viu, viu. (În parte.) Ei! mi-o fript inima și pace!

(Iesă amîndoi prin dreapta.)