SCENA III

EGOR, TIȚA (viind prin stînga din grădină)

TIȚA (oprindu-se cu sfială în fund): Oare unde să fie boieriul?… Ce văd? pan Egor aici?

EGOR (întorcîndu-se soldățește): Egor? ia… o duducă!…

TIȚA (apropiindu-se): Nu mă cunoști, pan Egor?

EGOR: Ian așteaptă… pastoi… duduca Tița?…

TIȚA: Tocmai. M-ai văzut la Iași îri dugheana lui moș Talpă-Lată, unde vinei să cumperi orz și ovăs.

EGOR: I! bojî moi…. cum ai crescut de-un an de zile!… cum ai îmbobocit!… parcă ești o lale precrasnai… Da ce mai face jupînu Talpă-Lată?

TIȚA: Sănătos. O lăsat dugheana și s-o apucat de moșie. O luat în posesie chiar moșia asta.

EGOR: Moșia lui cuconu Dimitrachi?

TIȚA: Dar, o luat-o de la vechilul d-sale, pentru că știi că boieriul o lipsit vro patru ani din țară… și s-o întors numai de-abia de-o săptămînă… cred că nici nu-l cunoaște moș Talpă-Lată.

EGOR: Dacă nici eu nu-l cunosc… nu l-am văzut niciodată… Dar se vede că i-o mers bine lui pan Talpă-Lată, cu orzu și ovăsu… s-o îngrășet?

TIȚA (rîzînd): Așa… acum sîntem așăzați aici de vro șese luni.

EGOR: Da el unde-i?

TIȚA: Acasă… de-abia am sosit amîndoi de la Roman, și cum am aflat că boieriu o vinit la moșie, am alergat ca să-l văd… Nu știi unde-i, pan Egor?

EGOR: La masă… Ai vro treabă cu dînsu?

TIȚA (în taină): Am să-i vorbesc.

EGOR: Și nu te temi să vii singurică… așa… În casa unui cuconaș?

TIȚA: Să mă tem?… de ce?… nu știi cît e de bun cuconu Ghiftui… Cît bine face locuitorilor… cum îl iubesc toți!… Ș-apoi cînd ai ști cum s-o îngrijit de copilăria me… cum mă dismerda cînd eram mititică… cum îmi aducea păpuși și cofeturi… parc-aș fi fost copila lui… D-lui o cheltuit cu dăscălii care m-o învățat… și pot zice că-i sînt datoare cu toate.

EGOR (uimit): Bun hristian!… Da Talpă-Lată?… cum ai agiuns la dînsu?

TIȚA: La moartea maică-mea, acum doi ani, neavînd nici o rudă, m-o dat stăpînirea sub epitropia lui… ca prietin a casei noastre.

EGOR: Socotem că ți-i moș.

TIȚA: Ba nu… așa-i zic eu pentru că-i bătrîn… E! să fi fost atunci aici cuconu Dumitrachi, sînt sigură că nu m-ar fi lăsat pe mîna altora!… Doamne! tare-i bun la suflet!… și tare mi-i drag!… Cînd am aflat că s-o întors din străinătate… știi?… de mi-ar fi căzut din cer un logodnic cu păru de aur, nu m-aș fi bucurat așa de mult!…

EGOR (în parte, ștergîndu-și ochii): Ce suflețel de hulubiț!. (Oftează.) A! Panchiț! Panchiț!

TIȚA (în taină): I-am cusut un călăf de ciubuc cu mărgele ș-am vinit să i-l aduc.

EGOR (cu dragoste): Dușincal…

TIȚA (cîntă):

(Arie din „Baba Hîrca”: „Tata mi-a zis fată, fată”)

Pentru mine, biată fată

Fără mamă, fără tată,

N-am pe nime mai iubit

Pe pămîntul părăsit.

Pentru dînsul mi-aș da viața;

Mă rog seara, dimineața.

Și zic, Doamne, Dumnezeu,

Ține-l tot pe dorul meul

EGOR (plîngînd): A!…