SCENA IV

EGOR, TIȚA, ION (ieșind din salonul cel mic)

ION: Hai, hai, cărați-vă că s-o sculat boierii de la masă ș-o să vie aici.

TIȚA (veselă): Boieriu… cuconu Ghiftui are să vie?… Cît îmi pare de bine!… am să-l văd.

ION: Ba te șterge pe guriță, acu deodată, drăguță… hai…

TIȚA: Apoi dar oi aștepta… poate că mai pe urmă…

ION: Negreșit… du-te-acu de te primblă în grădină, păn’ ce și-or trage ciubucele boierii…

TIȚA (apropiindu-se de Ion și căutînd la el cu ochi dulci): Da mi-i da de știre cînd a fi vreme, domnișorule?

ION (în parte): Iaca!… că n-o văzusem cît îi de frumușică… (Cu blîndețe.) Cum să nu-ți dau de știre, drăguță… cum ți-i numele? (O apucă de bărbie).

TIȚA: Tița.

ION (în parte): Îmi vine s-o sărut.

EGOR: Da eu ce fac cu balconu, pan Ivan?

ION (mînios): Gion… nu Ivan… măi, mere murate… Las’ că-i așeza ostrețile mai pe urmă…

EGOR: No, harașo, harașo. Paidiom, duducă. (Ies amîndoi prin fund în stînga. Ion îi urmează.)