SCENA VII

FERCHEZANCA, GHIFTUI, TIȚA (in fund)

TIȚA (cu bucurie): Iată-l în sfîrșit!

GHIFTUI: Ce este?

TIȚA: Eu îs, cucoane… Tița…

GHIFTUI (mergînd la Tița): A! tu ești, dragă Tițulică?… de mult nu te-am văzut… Ia vezi cum o crescut, de unde era numai cît o păpușă…

(O dismeardă.)

FERCHEZANCA (în parte): Ce copilă să fie asta?

TIȚA (cu dragoste): Doamne! cucoane, tare-mi era dor să te văd!

FERCHEZANCA (în parte): Dor?… iaca, mă!…

GHIFTUI: Da de unde și pănă unde-ai sărit aici la moșie?

TIȚA: Că aici șăd cu moș Talpă-Lată, posesorul d-tale.

GHIFTUI: Nici nu-l cunosc… El mi-i posesor?… Îmi pare bine. Da ia spune-mi degrabă, Tițo… dorești ceva de la mine?

TIȚA: Ba nu… doream numai să te văd… că tare-i de mult…

GHIFTUI: Ei, acum m-ai văzut… du-te și-i vini mai pe urmă… că am puțină treabă…

TIȚA: Cum? mă alungi așa degrabă?…

FERCHEZANCA: Da ieși azi, soro dragă, cînd îți poroncește boieriu… Nu-nțelegi că are treabă?…

TIȚA (cu lacrimi in ochi): Iaca mă duc… mă duc…

GHIFTUI: Da să vii peste-un ceas, Tiță… ai auzit?… (Cătră Ferchezanca.) îți dau zece minute ca să te hotărăști de vrei a te numi de-acum Ghiftuianca în loc de Ferchezanca.

FERCHEZANCA (coborînd ochii): Numai zece minute?…

GHIFTUI: Ei, fie 12… Îți dau toată vremea. (Merge spre salonul cel mic și se întoarce înapoi.)

TIȚA (în parte): Ce-am auzit!

GHIFTUI (întorcîndu-se, se apropie de Ferchezanca și zice apăsat): Trăsurile mele-s cu cai… (întră în salonul cel mic.)

FERCHEZANCA (în parte): Ei!… pas de te mai fasolește, dacă poți, giupîneasă Panchiță… (Se pune pe scaun.)

GHIFTUI (deschizînd ușa salonului): Cu cai!

FERCHEZANCA (răsărind): Carnacsî!…