SCENA III

Cei dinainte. FLUTUR, FERCHEZANCA

FLUTUR (afară): Tbrrr… hola… Tbrrr…

FERCHEZANCA (afară, rîzînd): Ține bine să nu dai rău… ha, ha, ha…

FLUTUR (intră în costum de călăreț ridicul): Bucuroși la oaspeți?

TALPĂ: Bucuroși… poftim.

FLUTUR: D-ta ești posesorul moșiei Ghiftuieni?

TALPĂ (închinîndu-se): Eu, cucoane… șatrariu Timofti Talpă-Lată.

FLUTUR: D-ta să fii sănătos… (Mergînd la ușa din fund.) Poftim în casă, suflețele…

FERCHEZANCA (intrînd răpide in costum de amazoană): Uf! bine c-am mai dat de uscat!… ce fugă!… ce primblare de olac… cale de-o poștă călare… de la Tîrgu-Frumos, păn-aici!… Dați-mi degrabă un pahar de apă… sau de vin, că mi s-o făcut gîtița iască.

(Tița merge tn odaia din dreapta și aduce un pahar cu apă.)

(Aria „Galopului de la bal-masqué”)

FERCHEZANCA

Hop, hop, hop,

La galop

Cind alerg călare,

Hop, hop, hop,

La galop

Inima mea sare.

Hop, hop, hop,

La galop

De mă vede-oricine,

Hop, hop, hop,

La galop

Saltă după mine.

Ce plăcere de-a fugi in fuga mare

Pe un cal iute, sprintinel ca un ogar.

Cîteodată, alivanta pe spinare,

Dar nu-mi pasă… eu de șotii n-am habar.

Hop, hop, hop etc.

FLUTUR (în parte): Parcă văd maștele, la bal-masché… (Imitînd muzica militară.) Tă… nă… nă… nă… dînă… dînă… bum, bum, bum…

TIȚA (aducînd apă): Iaca apă, cucoană… (În parte.) Ce văd? Ferchezanca!

FERCHEZANCA (ie paharul și be): Să trăiești. (Puind paharul.) Parcă cerusem vin… da nu-i nimică, îi bună și apa… (Văzînd pe Tița.) Ce-mi văzură ochii? copila cea care-am întîlnit-o la curte, cînd s-o înecat bietu Ghiftui!… mare poznă! Da ce cauți aici, drăguță?

TALPĂ: Aici șăde, cucoană… Împreună cu mine…

FERCHEZANCA: Așa?… Îi vro strănepoată de-a d-tale?

TALPĂ: Ba nu, cucoană… eu îi sînt epitrop, de cînd i-o murit părinții…

FERCHEZANCA: Dumnezeu să-i ierte!… (Cătră Tița.) Ia ascultă, drăguță… n-ai o odaie mai curată unde să mă pot odihni puțintel, că mi-o zdrobit calu toate oasele-n mine… știi? parcă-s făcăluită.

TIȚA (în parte): Altă bele acu!… a să deie boieriul cu ochii de dînsa.

FERCHEZANCA (În parte): Se vede că-i surdă, sărmănica. (Strigînd tare.) N-auzi, drăguță… aș dori o odaie.

TIȚA: Dacă nu-s surdă, cucoană… nu te răguși degeaba.

TALPĂ: Poftești să te odihnești? îndată… Tițo, du pe cucoană în odaia ta…

TIȚA: În odaia… mea?

TALPĂ: D-apoi unde… În coșeri?… hai, și-i dă cele trebuincioase.

FERCHEZANCA: Foarte mulțămesc. (În parte.) De treabă posesor… hei! să nu fi răposat bietu Ghiftui… eră să-mi aducă mie cîștiurile… (Oftind.) Ce-i lumea asta!… ca un cal breaz… Toate planurile mele o căzut în baltă! (Stă pe gînduri.)

TIȚA: Cînd îi pofti, cucoană… odaia-i gata.

FERCHEZANCA (pe gînduri): în baltă!… În baltă!…

FLUTUR: Ha, ha, ha., copila-ți spune una și tu răspunzi alta… ha, ha, ha.

FERCHEZANCA (răsărind): Ce-ai pățit, Hagi-Flutur?… te gîdile rusaliile, de rîzi așa?

FLUTUR: Ba nu… ha, ha, ha… Da copila-ți spune alta și tu îi răspunzi una… vorba ceea: Buna ziua, măi fărtate… șepte pui de rață, frate… măi fărtate, tu ești surd… ba c-acu trecur-un cîrd.

FERCHEZANCA (puțin supărată): Mînca-te-ar moliile, că slut ești cînd rîzi… unde-i odaia, drăguță?… (Merge spre fund după Tița.)

TIȚA: Încoaci… poftim. (Merge spre scară.)

FLUTUR: Da bine, soro… așî-și te duci și mă lași cu lacrimile pe obraz?

FERCHEZANCA (oprindu-se pe scară): Știi ce? spală-te degrabă cu apă de soc, ca să nu te faci chistrui…

FLUTUR: Ian lasă șaga… nu întîrzie, c-avem să mergem la curte.

FERCHEZANCA: Ba-ți pune pofta-n cui deocamdată, suflete… (Cătră Talpă.) Mă rog, arhon Talpă Lată… departe-i păn’ la curtea boierească?

TALPĂ: Ca vro giumătate de ceas, cucoană.

FERCHEZANCA: Atîtica?… ei, apoi mă duc să mă culc puțintel… Cu sara bună…

TIȚA (în parte): Vai de mine!… c-acu vre să și doarmă aici!

FERCHEZANCA (suind scările): Da bine, soro… nu cumva mă duci în hulubărie?

FLUTUR (jos în capătul scărei): Acolo ți-i locu matale, porumbițo…

FERCHEZANCA (în capătul de sus a scărei): Hîș… Flutur bătrîn…

(Împreună.) (Arie din „Chirița”: „Adio! în astă-seară”)

FERCHEZANCA

(pe scară)

Adio, rămîi aice…

En mă duc să m-odihnesc.

Adio, mă simt ferice

De-a putea să horăiesc.

FLUTUR

Adio, rămîi aice,

Eu la curte mă pornesc.

Adio, -n curînd ferice

Oi veni să te găsesc.

TIȚA

(în parte)

Vai mie! cu groaz-aice

Eu pe dînsa o privesc.

Cît aș fi, zău, de ferice

De-aș putea s-o mătrășesc!

FLUTUR

Suflețele… nu uita

Prin somn dulce-a mă visa.

FERCHEZANCA

Ba, zău, nu; că n-am de gînd

Să prind friguri chiar visînd.

(Împreună.)

Adio etc. etc.